Turneele Toamnei 2010: Noua Zeelanda a invins Anglia

     Noua Zeelanda a invins Anglia, 26-16, pe Twickenham, dar evolutia All Blacks nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Dupa evolutiile excelente din Tri-Nations, ma asteptam sa ii vad pe All Blacks etaland pe Twickenham ritmul sufocant, precizia paselor, acuratetea executiilor, atribute gratie carora ei au dominat, net, editia de anul acesta a Turneului celor Trei Natiuni.
    
    
     Cu exceptia primelor 20 de minute, calitatea executiei nu s-a ridicat, insa, la nivelul demonstrat de-a lungul campaniei castigatoare care a dus la cucerirea Turneului Tri-Nations. Ei nu au mai aratat imaginea „compresorului” care a functionat la turatie maxima in partidele din aceasta vara, in care au ingenuncheat Australia si Africa de Sud.
    
     Pe de alta parte, trebuie remarcata riposta, neasteptat de puternica, a Angliei. Englezii au fost la inaltime, au prezentat o gramada puternica in fazele fixe, au jucat ofensiv si, in ciuda faptului ca au fost condusi cu 14-0, dupa doar 20 de minute, au revenit dupa pauza, dominand cea mai mare parte a reprizei a doua.
    
     All Blacks au inceput in tromba, Hosea Gear marcand un eseu la colt, dupa o faza creata de Sonny Bill Williams, fost vedeta a rugby-ului in XIII, si continuata de Jerome Kaino. Eseul a fost acordat in urma analizei video, Gear, placat de catre Ashton, parand a fi calcat tusa cu o fractiune de secunda dupa ce culcase balonul in but.
    
     Noua Zeelanda si-a mentinut presiunea si, dupa 4 minute, „inchiderea” Kieran Read a inscris in forta, dupa o combinatie simpla cu Mathewson si Gear. Scorul de 14-0 dupa doar 20 de minute, indica un potential dezastru pentru englezi. Dar nu a fost deloc asa. Neo-zeelandezii nu au mai apasat deloc pe acceleratie, Toby Flood a transformat o lovitura de pedeapsa, Dan Carter l-a imitat, iar prima repriza s-a incheiat cu scorul de 17-3.
    
     In cea de-a doua repriza, insa, Lewis Moody si ai sai au avut o evolutie mult mai buna, reusind sa domine posesia balonului si sa mentina sub o presiune constanta gramada neo-zeelandeza. In rugby-ul de astazi, gramada ordonata a devenit un motiv de discutii, analize si dezbateri intense, in special in ceea ce priveste arbitrajul. „Legarea” corecta a pilierilor, impingerea in axa si nu in diagonala, toate aceste detalii tehnice au starnit si starnesc discutii infierbantate. In acelasi timp, gramada ordonata a devenit o faza foarte subiectiva depinzand de interpretarea fiecarui arbitru, iar testul de pe Twickenham nu a facut exceptie in aceasta privinta.
    
     Arbitrul francez Romain Poite a penalizat de cinci ori linia intai neo-zeelandeza, indicand faptul ca ambii pilieri, Tony Woodcock si Owen Franks, cedau in fata adversarilor directi, Dan Cole si Andrew Sheridan. Nu stiu daca domnul Poite a avut dreptate in toate fazele – personal, mi s-a parut ca, per ansamblu, domnul Poite a arbitrat bine - dar impresia mea a fost ca, intr-adevar, Sheridan si Cole i-au dominat pe adversarii lor directi. Gramada neo-zeelandeza a fost, in general, destul de stabila pe introducerile proprii, chiar daca la inceputul reprizei a doua, „demi”-ul Mathewson a incercat sa introduca direct in linia a doua, dar s-a clatinat, in mod vadit, pe introducerile adversarilor. Adevarat, Woodcock si Franks au fost penalizati de cinci ori in gramezile ordonate, dar, la fel de adevarat este faptul ca nu intotdeauna numarul de penalitati reflecta situatia reala din teren, maniera de arbitraj devenind un factor subiectiv in analizarea fazelor fixe.
    
     In ciuda presiunii fizice exercitate in gramezile ordonate, presiune care in ultimele minute s-a transformat intr-o accentuata presiune ofensiva in toate zonele terenului punand in pericol butul neo-zeelandez, englezii nu reusit sa intoarca rezultatul.
    
     Sigur, ei au inscris un eseu prin taloneur-ul Dylan Hartley, inlocuitorul lui Thompson, la captul unei faze de atac foarte frumoase, in care, insa, aripa Chris Ashton s-a aflat, in opinia mea, in pozitie de ofsaid. Ashton a realizat un „marc” corect, lansarea lui, foarte rapida, a fost, de asemenea corecta, dar in momentul in care Flood a executat lovitura de urmarire, mi s-a parut ca Ashton se afla in ofsaid. Discutii a starnit si eseul lui Hartley, neo-zeelandezii sugerand ca taloneur-ul englez a inscris eseul in urma unei „miscari duble” si nu printr-o miscare continua. Si acest eseu, ca si cel marcat de Gear, a fost validat in urma analizei video.
    
     Controversele nu au sfarsit aici. In ultimele minute, cand All Blacks evoluau in 14 jucatori, Kaino primind cartonas galben, Shontayne Hope – originar, ca si Hartley, din Noua Zeelanda – nu a reusit sa culce balonul in but, scapandu-l in momentul placajului lui Toeava. Dupa meci, au existat pareri care au considerat ca, in faza respectiva, s-ar fi cuvenit un eseu de penalitate deoarece Toeava nu a placat corect, cu bratele, ci s-a lansat in placaj cu umarul, ceea ce este neregulamentar.
    
     All Blacks au terminat invingatori, dar maniera in care au castigat testul cu Anglia nu ii poate multumi. Desigur, se poate spune ca Noua Zeelanda a reusit sa castige chiar daca a jucat mai slab. Dar, sunt sigur, acesta nu este un punct de vedere care poate fi acceptat de catre Graham Henry, Wayne Smith si Steve Hansen. Neo-zeelandezii au comis prea multe erori simple, prea multe „turn overs”, prea multe pase gresite, jocul lor a fost prea fragmentat, ei nereusind sa impuna un ritm de joc care sa sufoce defensiva adversa.
    
     Pentru Noua Zeelanda, testul cu Anglia a avut o semnificatie in plus. Acest test a constituit debutul lui Sonny Bill Williams, fosta vedeta a rugby-ului in XIII, in randurile All Blacks. In 2008, Williams a fost eroul unui transfer spectaculos de la Canterbury Bulldogs, echipa din liga australiana de rugby in XIII, la Toulon, acolo unde manager era Tana Umaga. Dupa doi ani petrecuti in sudul Frantei, Williams s-a transferat la Canterbury Crusaders, clubul la care activeaza Dan Carter. Se pare ca Williams a refuzat o oferta substantiala din partea lui Murad Boudjellal, patronul lui Toulon, preferand sa se intoarca in Noua Zeelanda pentru a avea sansa de a juca pentru All Blacks.
    
     Un veritabil „star” al rugby-ului in XIII, Sonny Bill Williams era asteptat sa produca un impact instantaneu in selectionata All Blacks. Evolutia sa in meciul cu Anglia a fost, insa, inegala. In prima repriza, Williams s-a remarcat la faza eseului lui Gear, depasind, cu usurinta, apararea engleza si pasand, cu o mana, lui Kaino care a continuat faza, lansandu-l pe Hosea Gear catre eseu. Apoi, insa, s-a „retras”, odata cu intreaga linie de treisferturi, intr-o „cochilie” defensiva, fara a mai crea faze periculoase de atac.
    
     Fara indoiala, el are un gabarit absolut impresionant pentru un centru (1,91 m, 108 Kg), gabarit care il poate ajuta sa devina un component de baza al liniei de treisferturi neo-zeelandeze. Impreuna cu Ma’a Nonu (1,80m, 104 Kg), Sonny Bill Williams poate forma o pereche de centri capabila sa „arunce in aer” orice fortificatie defensiva. Desi importante, mai ales in rugby-ul modern, calitatile fizice nu inseamna, totusi, o garantie a valorii. Verdictul privind succesul carierei sale All Blacks, nu s-a dat la sfarsitul meciului cu Anglia si nu se va da, cred eu, nici la sfarsitul turneului european. Antrenorii neo-zeelandezi il vor incerca pe Williams si in alte partide, mai ales, acum, la mai putin de un an pana la Cupa Mondiala din 2011.
    
     Partida cu Scotia se anunta mai usoara pentru Noua Zeelanda, cel putin in ceea ce priveste duelul gramezilor. Scotienii nu poseda o gramada ca aceea a Angliei, si vor incerca sa alterneze jocul de picior cu jocul la mana. Ben Franks, pilier-ul care a fost rezerva in meciul de pe Twickenham, s-a accidentat si va fi inlocuit de catre Neemia Tialata, un pilier care poate evolua pe ambele parti ale gramezii.
    
     La sfarsitul meciului cu Anglia, referindu-se la greselile comise de catre All Blacks, Ritchie McCaw a declarat ca „noi am fost proprii nostri adversari...le-am oferit prea multe baloane si, din aceasta cauza, le-am permis sa ne tina sub presiune”. Ramane de vazut daca la Edinburgh, All Blacks vor reusi sa indrepte aceste neajunsuri si sa demonstreze stilul de joc care le-a adus triumful din Tri-Nations.
    
     Eugen Cionga
     Toronto