Scrisoare catre Marius Tincu

    
     Dragos Stanca publica in editia de astazi a ziarului Click, in rubrica sa "Scrisorile lui Stanca', un mesaj pentru Marius Tincu. Merita citit, pentru ca este (inca) o evocare a rugbystului care a reusit in ultimele luni sa faca sa se vorbeasca despre sportul cu balonul oval de la noi din tara si in lumea buna a rugbyului mondial. Aveti mai jos textul integral.
    
    
    
    
     DISCUTII PE FORUM DESPRE STEJARII ROMANIEI, CLICK AICI
    
     Scrisorile lui Stanca - Draga Marius Tincu,
    
     Poate ca timpul cel mai potrivit de a te pune in centrul atentiei - asa precum meriti fara dubii - era asta vara, in perioada desfasurarii Campionatului mondial de rugby din Noua Zeelanda.
    
     Dar, cred eu, nici acum la bilant, fie si unul cam nefericit pentru noi si echipa de rugby a Romaniei, nu este tarziu.
    
     Fiindca, in pofida insuccesului nostru, numele Romaniei apare constant in presa internationala sportiva.
    
     Si asta mai ales, indeosebi, in special... datorita tie. Fiindca, lucru surprinzator, ai fost ales de presa engleza printre cei mai buni rugbisti ai lumii.
    
     Ai fost selectionat intr-o echipa ideala a momentului mondial. si, in ce conditii, context? Se cam stie: sfidand rezultatele neplacute ale echipei noastre nationale.
    
     Si, ai fost plasat alaturi de sase neozeelandezi - campioni mondiali, nene! - trei francezi, patru galezi si un australian.
    
     Numai prostii nu s-ar mira, sau ar protesta citind aceasta stire. Caci, mi se pare un lucru formidabil, mai ales la un sport colectiv si inca unul de 15 jucatori pe teren.
    
     E aproape incredibil. Pentru unii. Mai tineri. Caci, inca mai sunt vii si mai au memorie persoanele pasionate de rugby care au apucat sa vada in 1980 meciul acela memorabil de o neasemuita bucurie Romania-Franta 15-0, jucat pe stadionul din Giulesti. Arhiplin.
    
     Cum sa uiti eseul lui Bors, transformarile lui Constantin sau prestatiile unor Paraschiv sau Florica Murariu, Dumnezeu sa-l ierte! Apoi, mai sunt unii care nu uita ca am fost, prin rezultate si prestatie, la un pas de a viola "Turneul celor 5 natiuni". Sa-l facem de sase... Nostalgii.
    
     Dar, in contextul acesta, cand in toate domeniile - mai toate, zic, nu importa: industrie, agricultura, sport, jurnalism, cultura - am ajuns azi doar la nostalgic-ironico-sarcastica expresie populara "fost-ai, lele, cat ai fost!", ce sa mai comentam.
    
     Esti chiar urias! Desi esti doar un roman comun. Care , ca alte milioane, lucreaza afara. Tu joci la orgoliosul Perpignan, echipa de traditie. iti castigi existenta.
    
     Si, din toata aceasta glorie care mai trezeste si invidii, eu am desprins doar latura dramatica a existentei tale: "Pe tata l-am ingropat in 10 zile si pe mama, batrana si bolnava, o vad o data pe an." Cine sa te mai invidieze?...
    
     Acest articol a aparut in cotidianul Click, sub semnatura Dragos Stanca.