ROMÂNIA / INFRASTRUCTURĂ: Ce ar scrie Ioan Chirilă, astăzi, despre situația de la „Arcul de Triumf”?
De Marian Burlacu, 13 Mai 2024
Paradoxal, deși a devenit cunoscut publicului de la noi în special pentru articolele și cărțile pe care le-a scris despre fotbal, Ioan Chirilă a fost un veritabil ziarist sportiv. Adică un ziarist care a iubit sportul, întreg sportul, care a iubit sportivii și i-a sprijinit întotdeauna. Deloc întâmplător, Nea Vanea a fost și un admirator al rugbyului. Prieten cu Dumitru Manoileanu, a scris deseori despre sportul cu balonul oval. Îmi amintesc, de pildă, de reportajul despre poetul Tudor „Ahoe” George, antrenorul de rugby, făcut chiar pe locul unde se află acum stadionul „Arcul de Triumf”. Iar în cartea „Viața la puls 200”, Ioan Chirilă a scris că acolo ar trebui să se afle „Arms Park”-ul nostru, făcând referire la arena unde echipa de rugby a Țării Galilor a cunoscut clipe glorioase. Tocmai de aceea cred că Ioan Chirilă, dacă ar mai trăi astăzi, ar pleda pentru cauza rugbyului, pentru redarea stadionul ridicat „La Șosea” celor care au trudit acolo, decenii la rând, în sportul pus sub semnul lui Hercule. (Foto: Marian Burlacu)
În anii 50, Ioan Chirilă a publicat în revista „Sportul Ilustrat” un reportaj pe terenul de „La Șosea”. Cel cunoscut mai apoi drept „Tineretului” și care acum găzduiește sediile Comitetului Olimpic și Sportiv Român și al Federației Române de Rugby, Muzeul Sportului, precum și stadionul „Arcul de Triumf”. Iată acel text dedicat antrenorului de rugby Tudor George, totodată poetul cunoscut drept „Ahoe”:
„În după amiaza aceea zăbovisem mai mult pe stadionul Tineretului… Discul de foc al soarelui se apropia de frontonul Institutului Agronomic, proiectând o blândă lumină violetă pe Arcul de Trumf. Ultimii atleți părăseau pista, în pas domol. Doar gazonul terenului de rugby era mușcat de crampoanele juniorilor „Știintei”. Încă o șarjă pe treisferturi, încă o gramadă, încă o tușă… În cele din urmă, însă, mingile ovale își aflară odihna în preajma barelor. Și, totusi, antrenamentul nu se terminase. Mănunchiul de jucători se strânse în jurul antrenorului: poetul Tudor George.
…Așa a început seara de poezie a tinerilor rugbysti. Antrenorul-poet citea „elevilor” din poemul său în versuri „Bob auriu”.
Lin își lasă înserarea / Valul peste sat: / Ca o pleoapă-nchisă zarea / S-a înnegurat…
Înserarea își lasă valul și peste stadionul Tineretului… Baietii erau cufundați în lumea basmului… Nimeni nu mișca. Dar prologul nu avea decât o sută de versuri…
– Nea Tudore, capitolul șase, cel cu lupta – interveniră câțiva. Și poetul-antrenor începu să citească povestea celor care l-au învins pe „vraciul Negru-de-taciune”.
La ultimele versuri, poetul în trening închise cartea, recitând…
Pe șosea se aprinseră luminile, dar surpriza acestei seri de poezie între barele de rugby nu era ultima. A urmat împărtirea cărților. Tinerii rugbyști au primit câte un volum cu autograful antrenorului-autor. Bineînțeles, tot în versuri: „Lui Jan Moromete, zis mișcări încete” (pentru accelerarea temperamentului), „și lui Șerbanică, cel cu pasa mică” (pentru lărgirea pasei și a orizontului) și câte și mai câte…
Grupul de jucători se îndreaptă spre vestiare. Cei mai volubili sunt Adrian Teodorescu, Marcel Popa și Dumitru Grigorcea, membri ai cenaclului literar „Ion Păun-Pincio” (tot nea Tudor i-a atras…). De la ei am aflat că mulți dintre juniorii rugbyști cunoșteau poemul încă în manuscris. În tabara de rugby de la Leaota au urmărit îndeaproape munca de creație a antrenorului lor.
În cele din urmă, am părăsit stadionul împreună cu antrenorul Tudor George.
– Am impresia că te surprinde dubla mea pasiune!
– Dimpotrivă!
– Contemplația poetică se împacă de minune cu dinamismului sportului. Iar pentru mine, rugby-ul e sportul-sporturilor. Dacă nu ne-am gândi decât la rațiunea colectivă a „grămezii”, în care fiecare component impune „telepatic” tuturor celorlalți o situație tactică.
– Asta spune antrenorul. Dar poetul?
– Ce-aș mai putea spune când o tușă suspendată îmi evocă vestite grupuri sculpturale și când mitologicul Anteu îmi intregește metodica de predare?
– Nu înțeleg.
– E foarte simplu. Știi bine că începătorilor le e frică să placheze și să fie placați. Le-am vorbit însă despre Anteu, cel care prindea forțe noi la orice contact cu pământul, și de-atunci placajele abundă…
… Se-nnoptase de-a binelea. Grupuri de sportivi se îndreptau spre Piața Victoriei, legănându-și sacii de antrenament. Iar Tudor îmi vorbea cu aceeași pasiune despre bucuria de a fi văzut în echipa naționala pe Gherasim, Țibuleac și Wusek, foștii săi elevi”.
Într-un articol apărut în numărul din 20 martie 1976, în ziarul „Sportul”, sub titlul „Treptele Griviței Roșii”, Ioan Chirilă scria: „Discuţia se animă. Se vorbeşte despre rugby, despre fotbal. Intervine Picu : „Diferenţa e simplă. Regulamentul jocului de rugby e mai bărbătesc. Un fotbalist se simte îndemnat să se vaite in careu, pentru un penalty. Un rugbyst nu poate fi în această situaţie, pentru că spiritul jocului nu creează asemenea situaţii“. Căpitanul echipei naţionale, Alexandru Pop, completează: „În rugby nu se poate trişa. O grămadă rugbystică e o sumă aritmetică, care devine, până la urmă, o sumă morală. Cine nu împinge, minte. Şi minciuna nu poate fi tolerată în grămadă... Cred că şi astăzi, în muncă, orice fost rugbyst îşi aminteşte de această lege a grămezii, unde este imposibil să trişezi. Ba mai mult, grămada te învaţă să-ţi respecţi adversarul. Tentaţia de a lovi, din neputinţă, este anulată imediat. În rugby, sub grămadă, dacă ai lovit odată, eşti pierdut. În minutul următor, ai 15 adversari dispuşi şi hotărâţi să uite o clipă totul, pentru a te pedepsi, odată pentru totdeauna“.
Că Ioan Chirilă a susținut ridicarea unui stadion de rugby „La Șosea” o arată câteva rânduri scrise în cartea „Viața la puls 200”, apărută în 1981: „Rugbyul românesc e un Castel în Carpați în care se învață de vreo 70 de ani uitarea de sine - cum spune Viorel Morariu, sau rațiunea colectivă a grămezii - cum spunea unor tineri-rugbyști antrenorul-poet Tudor George, într-o după amiază - sunt mulți ani de atunci - pe Federație, terenul de lângă Arcul de Triumf care ar fi trebuit să devină Arms Park-ul nostru...”.
În anii 50, Ioan Chirilă a publicat în revista „Sportul Ilustrat” un reportaj pe terenul de „La Șosea”. Cel cunoscut mai apoi drept „Tineretului” și care acum găzduiește sediile Comitetului Olimpic și Sportiv Român și al Federației Române de Rugby, Muzeul Sportului, precum și stadionul „Arcul de Triumf”. Iată acel text dedicat antrenorului de rugby Tudor George, totodată poetul cunoscut drept „Ahoe”:
„În după amiaza aceea zăbovisem mai mult pe stadionul Tineretului… Discul de foc al soarelui se apropia de frontonul Institutului Agronomic, proiectând o blândă lumină violetă pe Arcul de Trumf. Ultimii atleți părăseau pista, în pas domol. Doar gazonul terenului de rugby era mușcat de crampoanele juniorilor „Știintei”. Încă o șarjă pe treisferturi, încă o gramadă, încă o tușă… În cele din urmă, însă, mingile ovale își aflară odihna în preajma barelor. Și, totusi, antrenamentul nu se terminase. Mănunchiul de jucători se strânse în jurul antrenorului: poetul Tudor George.
…Așa a început seara de poezie a tinerilor rugbysti. Antrenorul-poet citea „elevilor” din poemul său în versuri „Bob auriu”.
Lin își lasă înserarea / Valul peste sat: / Ca o pleoapă-nchisă zarea / S-a înnegurat…
Înserarea își lasă valul și peste stadionul Tineretului… Baietii erau cufundați în lumea basmului… Nimeni nu mișca. Dar prologul nu avea decât o sută de versuri…
– Nea Tudore, capitolul șase, cel cu lupta – interveniră câțiva. Și poetul-antrenor începu să citească povestea celor care l-au învins pe „vraciul Negru-de-taciune”.
La ultimele versuri, poetul în trening închise cartea, recitând…
Pe șosea se aprinseră luminile, dar surpriza acestei seri de poezie între barele de rugby nu era ultima. A urmat împărtirea cărților. Tinerii rugbyști au primit câte un volum cu autograful antrenorului-autor. Bineînțeles, tot în versuri: „Lui Jan Moromete, zis mișcări încete” (pentru accelerarea temperamentului), „și lui Șerbanică, cel cu pasa mică” (pentru lărgirea pasei și a orizontului) și câte și mai câte…
Grupul de jucători se îndreaptă spre vestiare. Cei mai volubili sunt Adrian Teodorescu, Marcel Popa și Dumitru Grigorcea, membri ai cenaclului literar „Ion Păun-Pincio” (tot nea Tudor i-a atras…). De la ei am aflat că mulți dintre juniorii rugbyști cunoșteau poemul încă în manuscris. În tabara de rugby de la Leaota au urmărit îndeaproape munca de creație a antrenorului lor.
În cele din urmă, am părăsit stadionul împreună cu antrenorul Tudor George.
– Am impresia că te surprinde dubla mea pasiune!
– Dimpotrivă!
– Contemplația poetică se împacă de minune cu dinamismului sportului. Iar pentru mine, rugby-ul e sportul-sporturilor. Dacă nu ne-am gândi decât la rațiunea colectivă a „grămezii”, în care fiecare component impune „telepatic” tuturor celorlalți o situație tactică.
– Asta spune antrenorul. Dar poetul?
– Ce-aș mai putea spune când o tușă suspendată îmi evocă vestite grupuri sculpturale și când mitologicul Anteu îmi intregește metodica de predare?
– Nu înțeleg.
– E foarte simplu. Știi bine că începătorilor le e frică să placheze și să fie placați. Le-am vorbit însă despre Anteu, cel care prindea forțe noi la orice contact cu pământul, și de-atunci placajele abundă…
… Se-nnoptase de-a binelea. Grupuri de sportivi se îndreptau spre Piața Victoriei, legănându-și sacii de antrenament. Iar Tudor îmi vorbea cu aceeași pasiune despre bucuria de a fi văzut în echipa naționala pe Gherasim, Țibuleac și Wusek, foștii săi elevi”.
Într-un articol apărut în numărul din 20 martie 1976, în ziarul „Sportul”, sub titlul „Treptele Griviței Roșii”, Ioan Chirilă scria: „Discuţia se animă. Se vorbeşte despre rugby, despre fotbal. Intervine Picu : „Diferenţa e simplă. Regulamentul jocului de rugby e mai bărbătesc. Un fotbalist se simte îndemnat să se vaite in careu, pentru un penalty. Un rugbyst nu poate fi în această situaţie, pentru că spiritul jocului nu creează asemenea situaţii“. Căpitanul echipei naţionale, Alexandru Pop, completează: „În rugby nu se poate trişa. O grămadă rugbystică e o sumă aritmetică, care devine, până la urmă, o sumă morală. Cine nu împinge, minte. Şi minciuna nu poate fi tolerată în grămadă... Cred că şi astăzi, în muncă, orice fost rugbyst îşi aminteşte de această lege a grămezii, unde este imposibil să trişezi. Ba mai mult, grămada te învaţă să-ţi respecţi adversarul. Tentaţia de a lovi, din neputinţă, este anulată imediat. În rugby, sub grămadă, dacă ai lovit odată, eşti pierdut. În minutul următor, ai 15 adversari dispuşi şi hotărâţi să uite o clipă totul, pentru a te pedepsi, odată pentru totdeauna“.
Că Ioan Chirilă a susținut ridicarea unui stadion de rugby „La Șosea” o arată câteva rânduri scrise în cartea „Viața la puls 200”, apărută în 1981: „Rugbyul românesc e un Castel în Carpați în care se învață de vreo 70 de ani uitarea de sine - cum spune Viorel Morariu, sau rațiunea colectivă a grămezii - cum spunea unor tineri-rugbyști antrenorul-poet Tudor George, într-o după amiază - sunt mulți ani de atunci - pe Federație, terenul de lângă Arcul de Triumf care ar fi trebuit să devină Arms Park-ul nostru...”.
Articole similare
29 Oct. 2024
ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI: Doar doi stranieri în lotul cu care Stejarii pregătesc meciul test cu Tonga!
Nicio mare surpriză în privința lotului lărgit pe care David Gerard l-a convocat la București, pentru pregătirea meciului test cu Tonga, primul din această toamnă. Francezul mizează pe...
28 Oct. 2024
MECIURI TEST / TOAMNA 2024: Cine va arbitra România la partidele din noiembrie
Așa cum se obișnuiește, și nu de ieri, de azi, în această toamnă se vor disputa meciurile test, cele în care se înfruntă, de regulă, reprezentativele din cele două emisfere....
26 Oct. 2024
CUPA ROMÂNIEI 2024 / GRUPE: CSM Știința Baia Mare, CS Dinamo și CSA Steaua s-au calificat în semifinale
Meciurile disputate astăzi (sâmbătă, 26 octombrie 2024), în a doua etapă din ediția 2024 a Cupei României la rugby a lămurit, în mare măsură, situația. Victorioase,...
25 Oct. 2024
ROMÂNIA / CUPA ROMÂNIEI 2024 / GRUPE: Se joacă pentru un loc în semifinale
La puțin timp după evoluțiile selecționatei Romanian Wolves și înaintea meciurilor test pe care naționala noastră de rugby le va susține luna viitoare, internaționalii români...
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te la newsletterul Rugby.ro si primeste ultimele noutati pe email.
